După cum nu e foarte greu de ghicit din titlu, în această postare o să ating finuț de tot [cum altfel, când e vorba de ceramică și porțelan ?!] aventurile mele pe tărâmul fantastic [de delicat] al lutului. Interesul meu datează cam din aceeași perioadă ca cel pentru sticlă - adică de foarte de demult. Cum între noi se ridica această piedică insurmontabilă numită cuptor, ceramicile și sticla au rămas în fundal, și probabil ar mai fi rămas mult și bine dacă prietenul meu D. nu ar fi fost ceva...

Mi-am dat seama că broșele sunt așa, un fel de underdog în lumea asta purtătoare de bijuterii, și vreau să le aduc în prim plan. Pentru că merită.

Cred că împlinim o lună de relație, eu + sticla de Murano + torța [de care încă mi-e frică]. O lună în care am realizat următoarele :