Despre ceramică - bijuterii și nu numai

După cum nu e foarte greu de ghicit din titlu, în această postare o să ating finuț de tot [cum altfel, când e vorba de ceramică și porțelan?!] aventurile mele pe tărâmul fantastic [de delicat] al lutului.

Interesul meu datează cam din aceeași perioadă ca cel pentru sticlă - adică de foarte de demult. Cum între noi se ridica această piedică insurmontabilă numită cuptor, ceramicile și sticla au rămas în fundal, și probabil ar mai fi rămas mult și bine dacă prietenul meu D. nu ar fi fost ceva mai hotărât decât mine în abordarea subiectului, și iată-ne în fața faptului împlinit aka cuptorului nou nouț.

Desigur, am dorit să trecem direct la treabă, fără studiu ghidat - I mean, what could go wrong?

Nu știu cu ce să încep lista, dar oricum, a rămas și va rămâne deschisă. Și lungă.

La fel și cea a întrebărilor fără răspuns, de genul "dar de ce nu arată glazura ca în fotografie?", "de ce s-au crăpat farfuriile?", "de ce trece apa prin vază?". Glumesc, întrebările astea au răspunsuri, doar că nu am răbdare să le caut ÎNAINTE.

Ce-am învățat în aproximativ doi ani, de când am abordat ceramica/porțelanul?

a) nu am răbdare

b) NU AM RĂBDARE - lutul are nevoie de timp să se transforme dintr-o masă ușor dizgrațioasă într-o bijuterie, o farfurie, o lucrare artistică care are nevoie de traducere: ce-a vrut, măi, să zică artistul?

c) trebuie să lucrezi cu atingeri de aripi de înger, ori eu nici nu sunt înger, nici nu am aripi, și mai cred că metalele și duritatea lor m-au făcut incompatibilă cu lutul 

d) nimic [înainte de ardere] nu e ceea ce pare și ce va fi [după ardere]

e) you drop it, you break it, you regret the dropping, you regret the breaking

f) curba de învățare fără profesor e abruptă, dar e mai frumoasă

Pentru că eram foarte curioasă care o fi fost procentul de obiecte ratate [dintr-un motiv sau altul, inclusiv scăpatul din mână în timp ce le admiri], am decis să documentez o serie de bijuterii, de la modelare până la produs final. Spoiler alert: nu s-a spart nimic, toate au ajuns la capăt întregi, dar e excepția care confirmă regula.

step 1: modelarea

viitor cercel  modelat din ceramică albă colorată în masă

step 2: finisarea (deși uneori am mai sărit acest pas, nu mă omor după texturi/margini foarte fine)

cercel după finisare

bijuteriile freshly modelate

bijuteriile finisate & uscate

step3: prima ardere aka the bisque firing, care are ca scop eliminarea completă a oricărei urme de apă și întărirea ceramicii suficient cât să nu se rupă dacă respiri în direcția ei, în timp ce rămâne suficient de poroasă încât să absoarbă glazura.

bijuteriile după prima ardere

step 4: glazurarea - not my favourite, dar prezintă avantajul că imediat după urmează arderea care ne face nerăbdători să deschidem cuptorul cât piesele sunt încă fierbinți [nu, nu suntem chiar un exemplu de urmat].

bijuteriile glazurate

step 5: a doua ardere, la temperatură mare mare, cam 1200ish de grade de mare.

Aaaaaand...

nimic spart, nimic lipit, yay!

step 6: opțional, dar l-am făcut pe unele piese - a treia ardere, cea cu luster (de data asta albastru, pe unele piese care s-au transformat ulterior în inele).

Fotografie de grup cu piesele finite.

bijuteriile finite

Rezultatele ședinței foto.

Și pentru că în titlu menționam bijuterii și nu numai, ce nu a luat formă de bijuterie puteți admira în voie pe Instagram, unde aportul meu e mai mult fotografic. Pentru că a) și pentru că b).